Din istoria serviciului de supraveghere video. Totul a început, bineînțeles, de la femei.

Oamenii au manifestat interes sporit față de secretele străine încă de la crearea lumii. Trăgeau cu urechea la discuțiile altora, se ascundeau prin tufișuri, pentru a vedea ceea ce nu le aparține, le porunceau slugilor să-și ciulească urechile, angajau oameni instruiți în mod special, care pentru un sac de monede cu aur le destăinuiau secretele străine. În castelele regale și casele lorzilor erau construite geamuri speciale prin care se auzea orice zgomot,  odăi ascunse și sisteme de oglinzi, pentru a putea urmări tot ce se întâmplă. 

Dar toate acestea reprezintă doar un preludiu la ceea ce numim noi astăzi supraveghere video. Bazele supravegherii video moderne au fost puse atunci când oamenii au decis pentru prima dată să utilizeze tehnica pentru spionaj. Aceasta a avut loc în anul 1913 în Marea Britanie. Și cum credeți, cine era urmărit?

În 1913, gardienii închisorii Holloway nicidecum nu reușeau să fotografieze pentru dosare fețele a optsprezece sufragete, reținute pentru acțiunile violente manifestate în timpul demonstrațiilor. De fiecare dată, observând obiectivul orientat spre ele, femeile se străduiau să facă tot pentru ca rezultatul fotografierii să fie absolut inutil — își acopereau fața cu mâinile, făceau mutre, refuzau să stea într-un singur loc. Asemenea fotografii nu puteau fi utilizate pentru identificarea lor ulterioară. 

Din acest motiv, gardienii au recurs la un șiretlic – fotografiau adeptele mișcării feministe atunci când ele cel mai puțin se gândeau la acest lucru, în timpul plimbărilor și activităților zilnice. Cu toate că fotografierea se făcea la distanță, se reușea să se facă portretele necesare pentru dosare. Aceasta poate fi considerată prima experiență a filmărilor  ascunse efectuate  cu scop de siguranță